Regiunea Marii Negre
Lantul montan care strabate paralel coasta de nord a Turciei a ridicat un zid veritabil intre Marea Neagra si Podisul Anatolia. Structura geografica a acestei parti a turciei este destul de diferita fata de Anatolia de vest, unde crestele montane rasar din mijlocul platoului precum degetele unei maini. Aici, un singur sir practic imbratiseaza coasta. Raurile curg paralel spre coasta pana in mare. Traversand muntii Marii Negre, brusc coboara dintr-o lume a vegetatiei forestiere si a florilor, intr-un frunzis bogat de la anin, tei, nuc, ulm, fag, castani. Orasele, satele sunt inghesuite de-a lungul ingustei fasii a coastei. Este probabil, din acest motiv ca locuitorii sunt cunoscuti pentru temperament-ul, incapatanarea si spiritul lor de luptator.
Cu toate acestea, terenurile coastei sunt productive. Productia regiunii de alune este sursa principala de aprovizionare a pietii Europene si practic, tot ceaiul baut in Turcia este cultivat aici. Datorita particularitatilor sale geografice si istoria turbulenta, un oarecum diferit interes in cultura a aparut in regiunea Marii Negre. Energia animata a locuitorilor Marii Negre este reflectata in ritmul muzicii si miscarile vesele ale dansului lor. Bucataria locala este bazata in principal dintr-o varietate de preparate din porumb si hamsii, un fel de ansoa local, piscicultura de somon s-a dezvoltat considerabil in ultimii ani. Painea aici este facuta din porumb si un alt ingredient al bucatariei locale este varza neagra.
Asezarile umane din regiunea Marii Negre au aparut in secolul 12 I.Hr. Situata pe rutele de tranzit intre Asia si Europa, aceasta regiune a fost intotdeauna un pamant ravnit. Romanii, grecii din Pontus, triburile turcesti si mongolii toti concurand pentru conducerea zonei si de fapt, toti au domnit pe rand.
Dupa cucerirea Istambulului in 1453, regiunea a fost treptat absorbita de otomani. Toate aceste culturi au marcat tarmurile Marii Negre si se reflecta in stilul de viata si in traditiile locuitorilor.
