Cultura si arta
De-a lungul secolelor, artistii si mestesugarii turci si-au dezvoltat stiluri unice turcesti. Interzis de Islam sa portretizeze forme de oameni sau animale in arta, turcii si-au inclinat talentul lor creativ in arhitectura, muzica, poezie, tesaturi, lucrari din lemn si metal, ceramica, bijuterii.
Turcii au o traditie antica in dansul popular, care variaza de la regiune la regiune, fiecare dans fiind ritmat, colorat, elegant. Printre cele mai populare sunt “Çayda Çira” din regiunea Sivas. Acesta este executat de fete tinere imbracate in kaftane cu broderia de argint si aur, care danseaza in intuneric cu lumanari aprinse in mana; “Silifke yogurdu” din regiunea Mersin, in care dansatori tacanesc linguri de lemn impreuna deasupra capului; “Seyh Samil” din regiuna Kars, o frumoasa legenda dramatizata a unui erou caucazian; “Kiliç Kalkan” un dans epic se executa cu sabii si scuturi din regiunea Bursa; “Zeybek” din Izmir, alt dans epic si viguros executat de dansatori masculi care isi lovesc genunchii de podea. Folclorul a avut, de asemena, o influenta considerabila in balet.
Muzica turceasca a evoluat de la folkul initial in cel clasic prin aparitia Palatului cultural. A obtinut cel mai inalt punct in secolul 16, prin compozitorul cunoscut sub numele de Itri. Nume mari din muzica clasica turceasca ii include pe Dede Efendi,Haci Arif Bey si Tampburi Cemal Bey. Este o forma care continua sa fie cantata profesional si una care atrage o audienta mare. Muzica populara este o variatie a traditiei muzicale nationale, canata cu instrumente, cum ar fi tambur, kanun, nai, ud. Muzica folk s-a dezvoltat treptat de-a lungul secolelor in zonele rurale ale Turciei. Este foarte diversificata cu multe ritmuri si teme diferite.
Teatrul turcesc este crezut ca ar fi provenit de la piesele populare Karagoz, o incrucisare intre moralistiul Punch si Judy si buful Laurel si Hardy. Apoi, s-a dezvoltat pe parcurs o traditie orala, cu piese jucate exclusiv de barbati, in spatii publice, cum ar fi in gradini. Ataturk a dat o mare importanta artelor, incurajand teatrul, muzica, baletul. Astazi, Turcia are o scena prospera a artelor, cu companii profesionale de teatru, opera si balet, dar si o industrie cinematografica infloritoare.
Pana in secolul 18, in Turcia se pictau doar miniaturi, de obicei legate de carti sub forma de manuscrise. In secolul 18, tendintele erau spre picturi in ulei, incepand cu cele murale. Dupa aceea, cursurile de pictura au fost introduse in scoli militare. Primii pictori din Turcia erau militarii, care respectau traditiile islamice, ce interziceau reprezentatii cu fetele oamenilor, se axau asupra peisajelor. Modernizarea picturilor turcesti, incluzand portrete ale oamenilor, a inceput cu fondarea academiei de arte sub indrumarea lui Osman Hamdi Bey.
Literatura a fost o componenta importanta a vietii culturale turcesti, reflectand istoria popoarelor, legendele lor, misticismul lor si schimbarile politice si sociale care au afectat acest pamant de-a lungul istoriei. Cea mai veche mostenire literara a perioadei pre-islamice sunt inscriptiile Orhon din nordul Mongoliei, scrisa in 735 pe 2 mari pietre in onoarea unui rege turc si a fratelui sau. In timpul perioadei otomane, forma de literatura predominanta a fost poezia, dialectul dominant era cel Anatolian, si subiectele principale erau dragostea si frumusetea. Literatura otomana a fost inspirata din cultura persana si scrisa intr-un dialect ce combina araba cu persana si cu turca. Catre secolul 20, limba literaturii turcesti a devenit mai simpla, mai mult politica si sociala in esenta. Astazi, incontestabilul maestru al nuvelei populare turcesti este Yasar Kemal, cu autenticitatea, colorata si puternica descriere despre viata anatoliana.
